Oana Pirneci

Blogul Asistentului Social

Asistentul social la PRO TV

Urmăresc ştirile PRO TV. În general datorită oamenilor: e 7 seara o vedem pe Andreea Esca, Vremea ne-o prezintă Busu, Horoscopul întotdeauna Neti Sandu ş.a. Sunt constanţi, aproape de-ai casei.

Au confundat asistentul social cu asistentul personal !”. Atât am reuşit să citesc dintr-un e-mail destul de lung şi revoltat. „Dar aţi verificat dacă la ei a apărut ştirea?”, am întrebat eu. Era totuşi vorba „de-ai noştri”.

Primesc link-ul prin e-mail: „Îngrijire la domiciliu pentru bătrânii din Jimbolia. Au apărut deja liste de aşteptare cu pensionari care au nevoie de ajutor”. Aşa suna titlul ştirii. Util şi interesant de ştiut, dar ajung la secvenţa în care „toţi cei implicaţi contribuie cu 50 lei lunar, iar din aceşti bani sunt plătiţi asistenţii sociali”.

Şi în imagine îmi apare aşa-zisul asistent social. Mi-l prezintă şi în scris: „asistent social”.

Nu era asistent social, ci asistent personal. Dar într-o ştire cu vârstnici rămaşi singuri acasă, pe cine mai interesează dacă informaţiile sunt corecte, obiective? Păi în primul rând pe cel care scrie ştirea. E obligaţia lui. Şi apoi pe noi, asistenţii sociali. E dreptul şi obligaţia noastră.

Care este deosebirea dintre cei doi asistenţi (social şi personal)?

Tehnic vorbind, conform Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, art. 7, persoana care vrea să fie asistent social trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie cetăţean român sau cetăţean al altui stat, în condiţiile prevazute la art. 2 alin. (1); să aibă studii de specialitate în asistenţă socială, conform prevederilor art. 2 alin. (2); să fie înregistrată în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România şi nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute în prezenta lege.

Totodată, reţinem din art. 19 al aceluiaşi act normativ că „scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele sau comunităţile aflate în nevoie, implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corectă şi soluţionarea problemelor sociale”.

Pe de altă parte, pentru a fi asistent personal, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede în cadrul art. 36 următoarele: „1) Poate fi încadrată cu contract individual de munca în funcţia de asistent personal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi; b) nu a fost condamnată pentru savârşirea unei infracţiuni care o face incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal; c) are capacitate deplină de exerciţiu; d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate; e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane”.

Nu o să mai insist asupra deosebirilor dintre asistentul social şi asistentul personal. Le-aţi identificat deja, cu siguranţă, din textul articolelor de lege.

Cu atâtea campanii de susţinere a grupurilor vulnerabile (demne de toată lauda, de altfel!), tind să cred că unii au impresia că se pricep foarte bine şi la asistenţă socială. Ai zice că ei sunt cei care, zi de zi (şi până noaptea târziu, uneori) lucrează (şi se formează) pentru bunăstarea Celuilalt aflat într-o situaţie de vulnerabilitate.

Colaborăm, avem nevoie unii de alţii, dar să nu ştergem graniţele dintre rolurile noastre! Nu foloseşte nimănui şi cu atât mai puţin, celui pe care vrem să-l ajutăm.

Asistenţa socială este profesie, domeniu ştiinţific şi, practicată cu vocaţie şi rigurozitate, ajunge chiar la rang de artă! Şi ştiu s-o practice doar asistenţii sociali. Punct. Nimeni altcineva. Restul pot fi prietenii profesiei noastre, colaboratori.

1 Comment

  1. Mereuță Anca

    29/12/2014 at 20:55

    Ceea ce ati scris in acest articol ma duce cu gandul la ceea ce gandesc oamenii despre meseria de asistent social si anume ” asistentii sociali nu fac decat anchete sociale”. Din cate stiu eu ancheta sociala este doar un instrument imprumutat din sociologie( fiind una din disciplinele din care Asistenta Sociala si-a dobandit statutul de stiinta).Pentru ca am ales sa devin un asistent social in viitorul apropiat,consider ca este corect si normal sa se faca deosebirea clara dintre asistent social vs asistent personal si NICIODATA ASISTENTUL SOCIAL nu face doar anchete sociale.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

© 2017 Oana Pirneci

Theme by Anders NorenUp ↑