Nu mă simt confortabil la evenimente mondene. Mă stânjenesc ținuta, zâmbetul permanent și împărțit cu generozitate tuturor, discuțiile mărunte însoțite de pupături zgomotoase și strângeri în brațe. Dar asta e strategia mea de a „supraviețui” unui astfel de eveniment la care, oricum, de obicei sfârșesc într-un colț ferit de toată agitația, unde mă pot bucura în liniște de revederea unor prieteni sau colegi. Și cu toate acestea, în fiecare an țin să fiu prezentă la Gala Națională a Excelenței în Asistență socială. Mai mult decât atât, îmi doresc ca acest eveniment să se întâmple mulți ani de aici înainte!

Nu de puține ori sînt întrebată, pe un ton cel mai adesea dojenitor, care e rostul Galei și de ce o susțin? Cumva, un eveniment de o asemenea anvergura nu ar fi compatibil cu specificul profesiei noastre, ba mai mult decât atât, ar sfida situația beneficiarilor noștri! Răspunsurile mele sînt aceleași pe care le voi împărtăși aici cu voi.

Gala contribuie la creșterea vizibilității și prestigiului profesiei noastre în rândul populației generale.  

Pe la începutul lunii martie, m-am întâlnit cu un văr al mamei care m-a întrebat cu ce mă ocup și i-am spus că sînt asistent social. Următoarea lui întrebare a fost: și ce face asistentul ăsta social?…recunosc că m-a enervat întrebarea. În mod eronat, am crezut că nu mai e nevoie de astfel de clarificări. Realitatea e însă că astăzi auzim mai des vorbindu-se de asistenți sociali, dar asta nu coincide obligatoriu cu înțelegerea specificului muncii acestuia. Pe de altă parte, e absolut necesar ca ceilalți să înțeleagă faptul că doar asistentul social are competența de a furniza servicii de asistență socială. Când avem o problemă de sănătate, acceptăm să fim consultați doar de medicul cu specializare în domeniul respectiv, nu?

Gala pune în valoare reușitele colegilor noștri, în activitatea desfășurată împreună cu și pentru beneficiarii lor.

De câte ori sînteți lăudați la serviciu pentru reușitele voastre? Vă rog să mă contraziceți, dar cred că de puține ori sau chiar deloc. Cel mult, în ziua respectivă sau în următoarele zile, vi se vorbește pe un ton mai prietenos. Pe principiul „lasă mai, că știe și el că a făcut un lucru bun!”. Poate știe, dar nevoia de recunoaștere rămâne și e valabil în cazul tuturor, indiferent de domeniul în care lucrează sau de continentul pe care trăiesc. Și vă rog, să nu invocăm argumentul motivației intrinseci…sînt aspecte care se completează, nu coincid.

Sînt convinsă că cei care au fost prezenți la Gala de anul acesta au observat cu câtă emoție și respect vorbea Alexandru Tomescu despre partiturile pe care le-a interpretat!

Pe scenă, în momentul în care își ridică premiul, asistentul social are șansa de a transmite același mesaj, în fața a sute de oameni, despre activitatea lui de zi cu zi. Despre asistența socială pe care el a învățat și a ales să o practice!

Gala facilitează transformarea comunității asistenților sociali, dintr-una formală, într-una de suflet, mult mai profundă și autentică!

Cu gândul ăsta am rămas după ce am auzit-o pe Daniela Nane recitând Ștergarul de Costache Ioanid…Știm cu toții că asistentul social e singurul care își poate ajuta în mod concret, aici și acum, beneficiarii săi!…indiferent de cât de performante sînt structurile statului sau de resursele financiare existente! Dovadă stau și cele 30 de povești de viață ale asistenților sociali, redate în albumul Asistența socială: o chemare, o misiune, un destin.

Da, în Asistență socială există excelență și mă bucur că, în fiecare an, am ocazia de a cunoaște o parte din colegii care se încăpățânează să-și practice profesia cu multă responsabilitate și dăruire!

Mă bucur să-i cunosc dincolo de calitatea lor de profesioniști, atunci când plini de emoție oferă sau primesc premii, sau când, eliberați de tensiunea festivității de premiere, dansează și cântă alături de Proconsul!

Pentru mine, Gala de anul acesta a fost deosebită și pentru că am mers însoțită de 10 colegi, dragi mie, pe care îi prețuiesc și cărora le doresc să rămână la fel de pasionați și curioși față de asistență socială!

Nu în ultimul rând, mă bucur nespus că pe drumul nostru către afirmarea importanței profesiei noastre și a rolului asistenților sociali pentru respectarea și implementarea drepturilor omului, o avem alături pe Andreea Marin, față de care simt nevoia să transmit aceleași gânduri de mulțumire pe care le-am scris cu ocazia numirii ei ca Ambasador al Excelenței în Asistență socială: http://oanapirneci.ro/ambasador-al-excelentei-in-asistenta-sociala/.

Datorită demersurilor ei în domeniul social, atât la nivel național, cât și internațional, Andreea e acel prieten de care profesia de asistent social are nevoie pentru a ajunge la capătul unui drum lung și anevoios de creștere a vizibilității și (re)câștigare a prestigiului profesional!

Cu aceste gânduri în minte, vă doresc să rămâneți la fel de dedicați asistenței sociale și să ne vedem cu bine și la anul!

Câștigătorii Galei, ediția 2016

Câștigătorii Galei, ediția 2016