Sursa: Arhiva personală S. D.

Ȋn mod sigur rezonaţi cu anumite poveşti din cărţi sau din realitate, cu anumite articole, cu  citate răspândite in mediul online sau cu viziuni despre ceva anume, modalităţi de abordare, modalităţi de a combate un subiect sau cu anumite evenimente marcante, s.a.m.d. Până aici e empatie. Reuşeşti să te pui ȋn papucii altora sau să intuieşti o trăire sau o realitate prin faptul că te identifici cu ea sau te poţi identifica cu ea. Ȋnsă asta nu ȋnseamnă neapărat că vei şi acţiona ȋn ajutorul celorlalţi pentru că ȋţi pasă de ei. Poţi empatiza cu ce trăiesc ei, comenta, ȋnsă asta nu ȋnseamnă că vei face ceva concret ȋn favoarea celorlalţi pentru că ȋţi pasă de ei. Poţi empatiza pentru că rezonezi tu cu ceva sau pentru că poate trezi ceva ȋn tine la nivel de emoţii sau pentru că vine pe ceva sensibil sau vulnerabil cu care te confrunţi la un moment dat. Nu implică neapărat şi o acţiune ȋn favoarea celorlalţi.

De fapt, ce ȋnseamnă să-ţi pese de ceilalţi?

Ȋnseamnă să iei atitudine, să acţionezi ȋn mod dezinteresat în favoarea altor persoane…Deci nu ȋnseamnă doar să poţi ȋnţelege sau intui ce simt sau ce trăiesc anumite persoane. E puţin mai mult de atât. Să ai interes în interesele oamenilor şi astfel să contribui la dezvoltarea comunităţii în care trăieşti. Să rămâi în permanenţă în contact cu comunitatea din care faci parte şi cu umanitatea. Să încetineşti procesul de robotizare, prin care eşti atent doar la tine şi la ce te preocupă pe tine.

Am asimilat empatia cu interesul social (sentiment social, sentiment comunitar, sentiment pentru semeni, simţ al solidarităţii, intenţie comună, interes comunitar, simţ social).

Interesul social nu e înnăscut, ca o entitate complet dezvoltată, dar e un potenţial înnăscut ce poate fi dezvoltat în mod conştient. Interesul social se poate dezvolta numai în context social şi e o valoare exprimată prin empatie. După Alfred Adler înseamna: ”A vedea cu ochii altcuiva, a auzi cu urechile altuia, a simţi cu inima altuia”. Şi e mai mult decât un sentiment, e o atitudine evaluativă de viaţă.

În psihologia individuală adleriană, empatia şi înţelegerea sunt factori ai sentimentului social. Astfel, o persoană se poate lăsa pe sine pentru altcineva sau pentru o situaţie, se poate identifica cu acesta sau cu situaţia.

Capacitatea de identificare, ce ne face capabili pentru prietenie, iubire faţă de semeni, simpatie, e baza interesului social şi poate fi practicată numai în contact cu ceilalţi.

Interesul social rămâne de-a lungul întregii vieţi. Se poate extinde, limita, creşte, diferenţia, nu doar faţă de cei apropiaţi sau faţă de familie, ci şi faţă de un grup mai mare, faţă de umanitate. E un sentiment ce creşte odată cu noi şi noi odată cu el. Înseamnă să înţelegi, să ai reacţie, să acţionezi pentru că îţi pasă într-un mod natural. Deci implică şi sentimente, emoţie umană, voinţa de a înfrunta probleme, de a le trata cu deschidere, onestitate, sinceritate.

Fiecare om se străduieşte să fie semnificativ în felul lui unic, şi semnificaţia constă în contribuţia lor la vieţile celorlalţi. Străduinţa către a fi valoros pe partea utilă a vieţii, înseamnă să fii interesat de ceilalţi tocmai prin sentimentul social şi adaptarea socială.

Lipsa interesului social, a cooperării, umanităţii, empatiei şi identificării e ceea ce ne conduce la o insuficientă pregătire pentru ceea ce ne rezervă viaţa, cu tot cu dificultăţile ei. Cu cât vei avea un interes social mai mare şi îţi va păsa de comunitatea din care faci parte, cu atât vei simţi că îţi aperi interesele ţinând cont şi de interesele celorlalţi, şi acest lucru înseamnă că eşti în echilibru.

Cum putem creşte interesul social? Prin contribuţia noastră către ceilalţi şi către comunitate, cooperare, colaborare, puterea lui împreună, şi puterea grupului sau a spiritului de echipă. Există o mulţime de cărţi despre dezvoltarea personală şi nu e tocmai un lucru rău. Cu toate acestea, interesul social se dezvoltă în contact cu oamenii, în cadrul comunitătii prin activităti ce implică exact ce am scris mai sus: contribuţie, cooperare, colaborare, puterea lui împreună, şi puterea grupului sau a spiritului de echipă. Sunt şi cursuri de dezvoltare personală ce pot ajuta la creşterea interesului social, şi acest lucru se întâmplă tocmai pentru că ele se desfăşoară în cadrul unui grup cu care rezonezi pe o anumită temă sau subiect.

ȋn momentul ȋn care beneficiezi de mai multă practică decât de teorie şi ȋnveţi din realitatea oamenilor, vei constanta că multe principii din teorie nu funcţionează exact așa cum apar în cărți. Şi acest lucru se întâmplă pentru că există unicitatea, logica privată, holismul, autenticitatea, creativitatea şi circumstanţe ce ţin de alegerile fiecăruia. Tocmai de aceea, activităţi precum voluntariatul, acţiuni umanitare, sporturi de echipă, activităţi de creaţie sau artistice de grup, realizarea unei piese de teatru, a unui eveniment sau a unui proiect pentru comunitate, pot contribui semnificativ la dezvoltarea interesului social în cel mai natural mod cu putinţă.

În practica mea din cabinetul de psihoterapie şi în lucrul în mod direct cu adolescenţii din Comunitatea de Tineri Nr. 1, proiect SOS Satele Copiilor, am oportunitatea de a învăţa mult prin intermediul oamenilor, tocmai pentru că sunt în contact cu ei. De asemenea, consider că e important şi util să nu oprim procesul de dezvoltare personală indiferent de cât de mult ne-am dezvoltat şi să apelam la supervizare şi intervizare atunci când simţim că e nevoie. În profesia de psihoterapeut, asistent social, psiholog eşti într-o permanentă conectare cu oamenii şi astfel e nevoie şi încurajez să mergi în continuare cu dezvoltarea ta personală, supervizarea şi intervizarea. Practic, e tot o formă de a-ţi manifesta interesul social prin faptul că îţi menţii starea de bine, echilibru şi igiena mentală, astfel încât procesul terapeutic sau relaţia asistent social – beneficiar să ofere suportul emoţional de care are nevoie persoana care apelează la tine, fără ca tu să vii în relaţie cu balast din viaţa ta personală.

 

Ștefania Dudău: Sunt psihoterapeut, însă am la bază asistenţa socială, un domeniu care m-a ajutat să îmi exersez abilități de-a lungul timpului prin faptul că am lucrat în mod direct cu mai multe categorii de beneficiari. Tot asistenţa socială mi-a oferit provocări, motivaţie şi m-a ajutat să simt că am o contribuţie şi aici vorbim tocmai despre interesul social. Cred că de fapt interesul social m-a determinat să nu mă îndepărtez de acest domeniu. În prezent, îmi desfăşor o parte din activitate la SOS Satele Copiilor, în cadrul Comunităţii de Tineri Nr. 1, unde lucrez cu adolescenţi. Cealaltă parte a activităţii profesionale ține de psihoterapie. Îmi place acest domeniu pentru că îmi oferă ocazia de a-mi exersa curajul de a fi imperfect aproape zilnic şi pentru că este mai puţin despre statut, imagine, popularitate sau faimă, și mai mult despre empatie, interes social, curaj şi valorile care contează de fapt…

Pe Ștefania o găsiți și pe blogul ei: https://www.facebook.com/blogulluistef/.