poza a. spulberAdopția reprezintă modalitatea prin care se poate crea o legătură de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

În prezent, legislația românească mai reglementează doar adopția cu efecte depline, astfel că prin adopție încetează orice legături de filiație sau rudenie între familia din care provine adoptatul și adoptat.

Codul civil (art. 475-482) și Legea nr. 273/2004 (Legea adopției) actualizată și modificată sunt textele legale care reglementează încetarea adopției.

Potrivit art. 631 din Legea nr. 273/2004, adopția încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale, în condiţiile legii.

Adopția poate fi desfăcută de drept sau la cerere.

Desfacerea adopției se realizează de drept, fără a mai fi necesară intervenția instanței judecătorești în două cazuri:

– în cazul în care se constată faptul că anterior s-a perfectat o adopție a aceluiași copil și

– în cazul în care față de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecție prevăzută de lege, dacă desfacerea adopției este în interesul superior al copilului.

În cel de-al doilea caz adopția va fi considerată desfăcută de plin drept începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus măsura de protecție a adoptatului.

Desfacerea adopției se poate dispune atât la cererea adoptatorului (sau chiar a familiei adoptatoare), cât și la cea a adoptatului în situația în care s-a atentat la viața lor sau a ascendenților ori descendenților lor, precum și atunci când adoptatul sau adoptatorul, după caz, s-au făcut vinovați de fapte penale sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 2 ani. Constatarea respectivelor fapte penale se face doar de către instanța de judecată, în urma unei hotărâri definitive.

Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adopția poate fi desfăcută la cererea moștenitorilor adoptatorului.

Este de menționat faptul că adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercițiu (prin împlinirea vârstei de 18 ani sau anticipat, în condițiile legii), chiar dacă faptele au fost săvârșite anterior acestei date.

Adopția mai poate înceta și prin anularea acesteia. Astfel, dacă se constată că la data încheierii adopției nu erau îndeplinite condițiile de fond sau de formă ori suntem în prezența unei așa-numite adopții fictive, în urma unei hotărâri judecătorești definitive se va desființa adopția.

Adopția este fictivă daca a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului, iar caracterul fictiv al acesteia va fi apreciat de instanța de judecată, de la caz la caz.

Acțiunea în constatarea nulității adopției poate fi formulată de orice persoană interesată, iar instanța poate respinge acțiunea dacă menținerea adopției este în interesul celui adoptat. Acesta din urmă va fi întotdeauna ascultat.

Ca efecte ale încetării adopției, părinții adoptivi vor pierde orice drepturi sau îndatoriri față de adoptat, iar părinții firești își vor recăpăta toate drepturile și îndatoririle pe care le aveau înainte de încuviințarea adopției. Excepție face cazul în care instanța hotărăște că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau alte măsuri de protecție.

Închei prin a remarca faptul că prin noile reglementări aduse legislației privind adopția, s-a urmărit alinierea procedurilor în materie la legislația europeană, România ratificând Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008.