Ce înseamnă să fii refugiat? Din punct de vedere legal, dar şi ca experienţă umană.

Refugiații sunt considerați o categorie specială de străini. În cazul lor, decizia privind migrația către o altă țară decât cea de origine este determinată de prezența, în țara de origine, a unor temeri justificate de a fi persecutați (de exemplu, din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor politice). În momentul în care persoana solicită o formă de protecție din partea unui alt stat, aceasta se află în afara granițelor ţării a cărei cetăţenie o are (în cazul apatrizilor în afara statului, în afara țării în care avea reşedinţa obişnuită) și unde nu poate reveni deoarece i-ar fi pusă viața în pericol.

Atunci când un migrant solicită o formă de protecție într-un alt stat, el devine solicitant de azil și va avea acest statut până îi sunt analizate, din punct de vedere juridic, situația individuală și motivele privind persecuția. În momentul în care procedura juridică este finalizată, solicitantului de azil i se poate acorda o formă de protecție și devine astfel refugiat recunoscut, sau i se poate respinge acordarea unei forme de protecție.

În România, alături de statutul de refugiat, acordat în baza motivelor prevăzute de Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor (1951), se mai poate acorda și protecție subsidiară, atunci când migrantul nu îndeplineşte condițiile pentru a obține statutul de refugiat, dar nu poate fi trimis în țara de origine pentru că există motive temeinice în ceea ce priveşte riscul la care este expus.

Din punct de vedere al accesului la drepturi socio-economice, între cele două forme de protecție nu există diferențe.

Pe scurt, în cazul persoanelor care au dobândit o formă de protecție (refugiat, protecție subsidiară) ne confruntăm cu situația încălcării drepturilor omului din partea statului de origine și de aici derivă necesitatea asigurării protecției din partea unui alt stat.

Ca experiență umană, migrația fortață aduce cu sine o serie de riscuri, traume și renunțare, având consecințe deosebite asupra dezvoltării unui individ. Procesul de migrație se întâmplă de cele mai multe ori spontan și în condiții inumane; nu de puține ori, acești migranți au devenit ținta favorită a traficanților de persoane care au profitat de vulnerabilitatea lor. Cazurile în care toată familia a reușit să pornească la drum sunt rare, de obicei bărbații iau primii drumul refugiului și după obținerea statutului de refugiat într-un alt stat apelează la procedura de reunificare familială (proces de multe ori îndelungat și complex care conduce la acumularea de anxietăți și neputința în a-și ajuta membrii familiei rămași în țara de origine, care sunt permanent expuși pericolului).

 Câţi refugiaţi sînt la ora actuală în România şi care sînt serviciile de care pot beneficia?

Statutul juridic al persoanelor cu o formă de protecţie în România este reglementat prin Legea 122/2006 privind azilul în România, iar integrarea acestora prin Ordonanţa 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România.

Conform UNHCR[1], din 1991 (când România a semnat Convenţia de la Geneva, 1951) până în 2013 au fost înregistrate peste 25100 cereri de azil. Dintre acestea, aproximativ 5200 au fost aprobate, acordându-se o formă de protecție; însă nu toate persoanele au continuat să locuiască pe teritoriul României după obținerea formei de protecție, o parte dintre ele îndreptându-se spre state unde există o comunitate etnică mai numeroasă și implicit mai multe oportunități de integrare sau sprijin.

Persoanele cu o formă de protecţie în România (refugiat, protecție subsidiară) au acelaşi drepturi socio-economice ca şi cetăţenii români. De exemplu, au acces gratuit la educație, pot accesa în mod liber piața muncii, pot solicita o locuință socială etc.

În prima fază a stabilirii în România, statul vine în sprijinul acestor persoane prin oferirea unui pachet de servicii reunite în Programul de Integrare: activităţi specifice de acomodare culturală, consiliere psihologică, învăţare a limbii române (în colaborare cu Ministerul Educației), consiliere socială ce cuprinde asigurarea accesului la drepturile pe care le au în România (dreptul la un loc de muncă, dreptul la o locuinţă, dreptul la asistenţă medicală şi socială, asigurări sociale, dreptul la educaţie). După cum se poate observa din specificul activităților, rolul echipei multidisciplinare este crucial.

Pe perioada programului de integrare, Inspectoratul General pentru Imigrări (din cadrul Ministerului Afacerilor Interne) – instituția responsabilă de integrarea persoanelor cu o formă de protecție în România – poate asigura cazarea în cadrul Centrelor Regionale de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil (6 centre la nivel naţional: București, Galați, Rădăuți, Șomcuta Mare, Timișoara, Giurgiu)

De asemenea, refugiații recunoscuți pot solicita un sprijin financiar specific sub forma ajutorului nerambursabil în valoare de 540 lei, pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 3 luni. Analiza situației socio-economice este realizată prin intermediul anchetei sociale.

În completarea sprijinului guvernamental, prin intermediul Fondului European pentru Refugiaţi s-au putut dezvolta mai multe servicii specifice destinate refugiaților, ceea ce a condus la diversificarea formelor de sprijin în cadrul procesului de integrare în funcție de nevoile actuale ale acestor beneficiari.

  Întâmpinăm dificultăți în acordarea acestor servicii?

Dacă ne referim, de exemplu, la educație și piața muncii, lipsa documentelor privind studiile sau calificările obținute în țara de origine le îngreunează accesul în România. Mulți refugiați recunoscuți în România se confruntă cu această situație determinată de condițiile inadecvate în care au părăsit țara de origine. Astfel, refugiații recunoscuți se pot afla în situația de a nu-și putea continua studiile sau de a avea acces la cursuri de formare profesională/calificare (fiind necesară absolvirea unui nivel de studiu conform nivelurilor de învăţământ la nivel naţional).

Un alt obstacol îl reprezintă barierele de limbă sau lipsa cunoştinţelor necesare de limba română pentru a accesa piața muncii. Bariera de limbă nu le permite acestor persoane să se înscrie la un curs de formare profesională din cauza faptului că sunt desfăşurate exclusiv în limba română. De asemenea, cunoașterea insuficientă a limbii române nu le permite uneori accesul la domeniile în care au deja experiență acumulată în țara de origine.

Ce implică pentru un asistent social activitatea cu un refugiat?

În primul rând, rolul unui asistent social care are ca beneficiari persoane cu statut de refugiat recunoscut în România, este de a-i sprijini în procesul de integrare socială. Un prim contact al refugiatului cu asistentul social se realizează în cadrul programului de integrare.

Refugiații pot proveni din țări care au o cultură diferită de cea a asistentului social. A lucra cu beneficiari care au background imigraționist presupune necesitatea informării cu privire la specificul cultural al acestora, înțelegerea și respectarea identității culturale, sprijinirea acestora în procesul de cunoaștere și adaptare la cultura țării de destinație.

Asistentul social care asistă refugiații recunoscuţi trebuie sa fie într-un proces continuu de formare profesională. Refugiatul ca beneficiar al sistemului de asistență socială se poate afla în una sau mai multe situații precum: copil sau adult, minor neînsoțit, persoană cu handicap, membru al unei familii monoparentale, victimă a unui abuz etc. Tocmai de aceea un asistent social trebuie să aibă o pregătire complexă pentru a știi cum să răspundă situațiilor specifice ale unui refugiat. Procesul de integrare este multidimensional, asistentul social fiind un specialist important în cadrul echipei multidisciplinare.

Cum văd refugiaţii ţara noastră şi ce spun ei despre relaţia cu românii?

Din experiența interacțiunii directe cu persoanele beneficiare ale unei forme de protecție, realizată prin intermediul activităților implementate la Asociația ADIS (www.asociatia-adis.ro), de cele mai multe ori au fost prezentate experiențe pozitive privind relația acestora cu populația majoritară. Pe de altă parte, este indicat să precizăm că numărul total al imigranților în România (atât persoane cu o formă de protecție, cât și alte categorii de imigranti – muncă, studii etc.) reprezintă sub 1% din populația totală. Prin urmare migrația nu reprezintă un subiect dezbătut intens în mass media, iar interacțiunea românilor cu imigranții este scăzută și adesea întâlnită în capitală și orașele mari ale țării.

Din perspectiva românilor, Barometrul Integrării Imigranților (2015) – “instrument care analizează măsura în care societatea românească valorizează și facilitează incluziunea socială a imigranților”[2]-, „la nivel declarativ, românii nu sunt toleranți cu anumite grupuri din populația țării, dar atunci când vine vorba despre străini se arată destul de deschiși.” (p. 35).

Desigur că, în contextul actual în care migrația sirienilor, în special, către Vestul Europei ca urmare a conflictelor din țara de origine, tinde să ocupe un spațiu important în mass media, atitudinea românilor față de imigranți s-ar putea să se fi schimbat ușor.

[1] http://www.unhcr-centraleurope.org/ro/unde-lucram/operatiuni-in-europa-centrala/romania.html

[2] http://www.fundatia.ro/barometrul-integr%C4%83rii-imigran%C8%9Bilor-edi%C8%9Bia-2015

Georgiana (Anton) Rentea este doctor în sociologie şi asistent universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti.