Arhiva personală I.N.

În urmă cu 15 ani simțeam că timpul se scurgea extrem de greu. Emoția acelei zile însă nu am s-o uit niciodată. Palmele îmi sunt transpirate, simt inima batându-mi în gât, respir sacadat. Gândurile mi se amestecă de-a valma, cuvintele mi se sparg în palatin în sunete de neînțeles pe care le rostesc bolborisit, tremurul din glas trădează nu doar emoțiile ce le simt fizic străpungându-mă din creștet până în tălpile picioarelor, ci mai ales nesiguranța și neliniștea mea ca om, ca tânăr aruncat în fața maturității vieții prin acest interviu de angajare. Primul interviu de anjajare pe postul de asistent social.

Postul l-am câștigat și asta nu datorită calității reprezentării mele, ci pentru prestația submediocră a contracandidaților mei și mai ales a intuiției președintelui acelui ONG care mi-a spus că vede în mine ceva ce eu nu văd încă, și el de acel ceva are nevoie în organizația lui: inițiativă, pasiune și dăruire.

În 15 ani s-au schimbat multe, știu. Tehnologia a evoluat cu viteza luminii, accesul la absolut orice informație este la un click distanță, mijloacele de comunicare și interacțiune socială sunt acum la îndemâna tuturor, iar platformele profesionale sunt deschise absolut oricărei persoane interesate de orice subiect din vastul domeniu al asistenței sociale.

Un lucru însă nu s-a schimbat și nu se va schimba prea curând. Nevoia de a recruta asistenți sociali valoroși, nevoia de a integra în propriul sistem (de stat sau privat) pe cei mai buni, pe cei care fac diferența prin deciziile pe care le iau și care prin valoarea adăugată în relația cu beneficiarii mută focusul de pe problemă pe soluție, iar apoi de la schimbare pe sustenabilitate și îmbunătățire permanentă a acestei relații.

În 15 ani am avut șansa să interacționez cu zeci, sute de profesioniști în asistență socială, fie în calitate de asistent social în mediul privat, fie în DGASCP Argeș, coordonator al unor campanii de sensibilizare la nivel local sau național, ori în calitate de lider al ONG-ul pe care l-am manageriat 10 ani – Asociația Sprijin pentru Viață, organizație care a adus doi ani consecutiv în județ titlul de asistent social al anului pe două domenii diferite – pe problematica persoanelor de etnie romă și a persoanelor fără adăpost. Am avut oportunitatea să particip în zeci, poate sute de interviuri pentru recrutare de personal, iar ca sugestii pentru tine la început de drum, îți ofer câteva elemente care sper să te ajute în vederea luării unei decizii cu privire la cariera în asistență socială.

Te rog să iei aceste sugestii doar dacă îți propui să devii cea mai bună variantă a ta, dacă dorești să faci o carieră de succes din această profesie care să-ți împlinească deopotrivă statutul profesional, dar și pe cel personal și social.

  1. OBIECTIVE PE TERMEN LUNG

Înainte de a te gândi măcar la ce interviu să participi, pentru un angajator autoritate publică, locală sau centrală ori în mediul privat, te rog să-ți faci timp pentru a-ți pune următoarea întrebare: ce vreau de fapt de la această viață? Orice dorință sau vis măreț ai avea, fără obiective concrete este doar o dorință pentru Moș Crăciun. Vrei să faci carieră din asistență socială, vrei să devii unul dintre cei mai buni, atunci pune asta pe hârtie, trasează-ți un plan de acțiune pe maximum 5 ani pentru început și te rog să oferi și un termen concret pentru realizarea fiecăruia dintre obiectivele asumate.

  1. VOLUNTARIAT

A gândi să ai un serviciu în asistență socială este parte a unui proces. Procesul dezvoltării tale ca om, ca profesionist mai concret. Deci, e o consecință a unei căutări care trebuie să înceapă chiar de pe băncile facultății și nu după ce-ți vezi fluturașul de salariu la sfârșit de lună. Așadar implică-te ca voluntar în cât mai multe activități ale ONG-urilor ale căror servicii sociale oferite fac obiectul interesului tău, oferă-ți serviciile voluntar în limita disponibilității, în această etapă ai nevoie să asimilezi relațional, să înveți să relaționezi cu beneficiari, cu specialiști care deja fac asta. Ai nevoie să-ți lărgești orizontul cunoașterii și asta se face cel mai bine când nu ești sub presiunea unui job de zi cu zi, fie el și jobul mult visat în asistență socială.

  1. FOCALIZAREA PE UN DOMENIU DE INTERES

Începe cu primul pas. Paleta de servicii în asistență socială este imensă. Orientează-te pentru început către domenii care rezonează cu tine în această etapă a dezvoltării. Lucrurile se vor în schimba în timp, crede-mă. Acum însă, nu vorbi la modul general. Îți plac copiii, focusează-te și studiază domeniul acesta, îți place să lucrezi cu persoanele vârstnice, focusează-te pe acest sector și studiază, ce servicii se oferă, cine o face, cum se lucrează cu vârstnicii, la fel pentru victimele violenței, abuzului de substanțe, etc. Fă-ți un portofoliu de studiu din ce reprezintă un interes pentru tine. Participă la seminarii pe temă, citește pe subiect, studiază ce fac cei mai buni în domeniu, oferă-ți serviciile voluntar unui ONG sau unei instituții care face deja asta.

  1. ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-TE PERMANENT CA OM 

Pentru a deveni unul din cei mai respectați și de succes asistenți sociali ai nevoie de propriile valori la care să te raportezi, de propriul sistem de credințe pe care-l vei adapta sau atașa la cel al organizației care te va recruta. Asta presupune că la abilități precum cele personale – empatie, atenție distributivă, bun comunicator și organizator se poate lucra la ele permanent în viața de zi cu zi, în afara orelor de program pentru că sunt parte din personalitatea ta. Nu reprezintă o haină pe care o îmbraci când te duci la serviciu și o dai jos când ajungi acasă. Așadar, studiază despre comunicarea non-verbală, lucrează la propria atitudine care se cere a fi una pozitivă în acest domeniu, asigură-te că știi să asculți înainte de a da sugestii și sfaturi, și reușești să fii împăcat cu tine însuți înainte de toate.

  1. INTERVIU

Angajatorul știe că nu ai experiență, nu-ți fie teamă. Angajatorul știe că ai multe de învățat și va fi dispus să investească în tine (timp și bani) dacă va vedea în tine omul de care are nevoie pentru postul pe care-l scoate la concurs. Prezentarea trebuie să fie impecabilă. Curat, punctual, vorbind întrebat și oferind detalii dacă ți se cer. Inutil să spun că CV-ul trebuie să arate în format european, fără greșeli gramaticale și desigur să reflecte ceea ce este relevant pentru angajator. Te asigur că angajatorul vrea să vadă că faci voluntariat sau ai făcut pe domenii conexe cu ce oferă el și nu doar că-ți plac călătoriile sau muzica. Angajatorul te vrea cu încredere în tine (știe că vei lua decizii pe care ți le vei asuma), bine dispus (vei sta 8 ore sau mai bine la serviciu, nimeni nu dorește o persoană morocănoasă în colectiv), capacitatea de a învăța pe care o vei reflecta prin a pune și tu întrebări legate pe subiect și a fi capabil să asculți.

  1. FĂ-ȚI TEMELE ATÂT ÎNAINTE, CÂT ȘI DUPĂ INTERVIU

Am vorbit anterior despre câteva elemente ce țin de interviu, dar fă-ți te rog temele bine legat de intervievator înainte de interviu. Știi obiectul lui de activitate, știi câteva aspecte legate de serviciile oferite și chiar elemente care vizează calitatea lor profesională aspecte ce sunt disponibile în mediul on-line. O cercetare de acest fel înainte de interviu este obligatorie și o vei aduce în discuție printre altele când vei fi întrebat ”De ce noi?” sau o vei face tu când contextul o cere. După interviu, mai este o temă. Te rog s-o ai în vedere. Sub 10% dintre participanții la interviu fac asta, și tu trebuie să fii printre cei ce fac diferența. Indiferent de rezultatul interviului, trimite un e-mail prin care să mulțumești și exprimă-ți sincer aprecierea pentru că ai fost chemat la interviu. Repet, indiferent de rezultat, sau mai ales dacă rezultatul este negativ, pentru că e de la sine înțeles că vei mulțumi oricum dacă vei câștiga postul.

  1. M-AM ANGAJAT, ACUM CE URMEAZĂ?

Te rog să ai în vedere că dacă gândești acum proba interviului ca un obiectiv în sine, riști să te autosabotezi pe parcursul spre această probă, iar dacă prin fericite circumstanțe vei câștiga postul, vor urma experiențe de genul ”Asta e tot?, Despre asta e vorba? Credeam că postul acesta îmi va aduce mai multe satisfacții…” și inevitabil, frustrarea, rutina, și toate celelalte care completează tabloul unui job clasic de la 8 AM la 4.30 PM și pentru care singura satisfacție este data în care intră în cont banii de salariu. Tu însă, ești printre cei ce fac diferența. Numele tău îmi doresc să fie rostit atunci când se vorbește de asistenții sociali care fac carieră pe segmentul pe care te-ai specializat. Așadar, tot ce urmează după interviu, este un proces de creștere personală și profesională de zi de zi. Abordezi beneficiarul prin prisma orientării pe soluții, cauți permanent să-ți depășești limitele prin ieșirea din zona de confort, iubești provocările pentru că doar o provocare reală te face să-ți extinzi viziunea profesională. Odată intrat într-un nou colectiv, ești obligat să-ți asumi parte din cultura organizațională a acelei organizații/instituții, devii parte a sistemului, însă nu uita să cultivi acel element sclipitor care face diferența între comun și deosebit.

  1. CREZUL MEU

Crezul tău, forța care te trage înainte este absolut necesar să fie legată de dezvoltarea ta ca om și profesionist, și nu o lamentabilă dorință de a avea doar un serviciu sigur și stabil. Caută să te depășești zi de zi, propunându-ți să fii mai bun cu fiecare zi care trece și te prinde profesând asistența socială. Lucrezi cu oameni, cu categorii vulnerabile dar și cu alți specialiști cu care interacţionezi în procesul acesta. Crezul tău este, sau ar trebui să fie legat de oferirea de plus valoare celor cu care interacţionezi. Acest proces se îmbunătățește permanent. Răspunzi în timp la solicitări, îți planifici vizitele, programul, încerci să închizi fiecare buclă de problemă cu care te confrunți, evitând clasica metodă de neasumare și pasare a problemei la altcineva sau amânare a ei până când situația poate scăpa de sub control. Orice beneficiar sau profesionist cu care lucrezi, indiferent că te place sau nu, va trebui să rămână cu impresia că știi ce faci, că transmiți încredere și îți asumi deciziile oricât de neplăcute ar fi pentru unul sau altul. Mai devreme sau mai târziu, cu o astfel de abordare, organizațiile vor fi cele care vor concura să te aleagă iar nu tu cel care se va lupta să le câștige încrederea la interviu.

  1. DEZVOLTĂ-TE PROFESIONAL CONTINUU

Te rog să nu îți dai ocazia să ajungi la etapa în care să fii mulțumit de tine însuți, să nu aspiri la mai mult și să te mulțumești cu salariul primit. Acesta va fi momentul decesului profesional. Pentru a nu ajunge aici, caută zi de zi să vezi cum poți extinde zona de interes pe domenii relativ conexe. O poți face desigur după program, în week-end, în timpul liber. Studiezi, participi la seminarii, workshop-uri, te implici în campanii de sensibilizare a opiniei publice pe subiectele care sunt de interes pentru tine. Rodul acestei căutări se va face simțit la un moment dat, important este să fii suficient de matur profesional atunci să poți accepta provocarea noii etape de dezvoltare personală și profesională care te așteaptă.

  1. ÎNDRAZNEȘTE SĂ VISEZI

Așa cum am spus la început visele fără obiective sunt doar vise. De la obiectiv la reușita profesională este un drum care presupune insistență și disciplină. Asta face ca eșecurile de pe traseu să devină doar lecții în palmaresul acumulării de experiențe de viață. Lucrează cu tine și ascultă-ți vocea interioară. Doar ea îți știe potențialul. Și acest potențial nu trebuie îngropat ci șlefuit și lăsat să strălucească precum un diamant. E sufletul tău. Dincolo de profesia ta, ești omul, care se ajută de profesie să devină un OM mai bun, ești cel care contribuie cu ceva la a face această lume mai bună. Ai șansa de a lucra într-un domeniu în care contribui vrei-nu vrei la schimbarea vieții (sau a percepției asupra vieții) a unor oameni. Asta te obligă la responsabilitate față de semeni, la pro-acțiune, la empatie și credibilitate. Viața pe care ți-o dorești este la o decizie depărtare, și da, poate începe cu primul interviu de angajare în profesia de asistent social.

În urmă cu 15 ani, am îndrăznit să visez cu teamă de parcă altcineva ar fi responsabil de visele mele. Astăzi afirm că dacă aș da timpul înapoi aș schimba un singur lucru – aș avea curajul să visez mai mult și mai frumos, pentru că așa cum spunea Les Brown, ”Dacă îndrăznim să țintim spre lună, tot vom nimeri câteva stele”.

Mulțumesc Oana Pirneci pentru oportunitatea de a exprima cu sinceritate crezul meu vis-a vis de începuturile unei cariere în asistența socială; dedic acest articol primului meu angajator, cel care a crezut și a văzut în mine dincolo de ce am văzut eu însumi. Astăzi el este într-o lume mai bună, și eu nu sunt convins că i-am demonstrat și arătat asta cât timp am lucrat împreună. Acum este prea târziu. Nu ratați șansa de a  oferi ce e mai bun din voi atunci când aveți această oportunitate și de a fi recunoscători zi de zi celor cu care interrelaționați în viaţa personală sau profesională, de a vă lua puterea și energia din crezul vostru și nu de la circumstanțele care vă înconjoară. Circumstanțele reflectă deciziile din trecut iar pentru a ajunge acolo unde vă doriți, raportați-vă la cea mai bună versiune a voastră focusată pe ”cine vreau să devin?” și nu pe ”ce vreau să obțin?”.  Doar astfel veți sparge barierele și limitele de cele mai multe ori auto-impuse și veți reuși să deveniți cea mai bună versiune a voastră, contribuind la a face lumea mai bună. Doar astfel realizarea viselor devine doar o problemă de timp.

 

Ionuţ Neacşu este din 2015 qualified social worker (asistent social calificat) pe Departamentul “Copii în Dificultate“ pentru Autoritatea Locală Buckinghamshire din Marea Britanie. În România, Ionuț a lucrat atât în sectorul public – DGASPC Arges inspector de specialitate si ulterior șeful  Biroului de Asistență Socială Stradală, cât și în sectorul privat în mai multe ONG-uri sau colaborator pe proiecte structurale cu finanțare europeană. A manageriat Asociația Sprijin pentru Viață, ONG care a înființat primul centru de zi destinat copiilor romi din județ – PLATO School, Centru de zi “Șansă la Copilarie” pentru copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate sau Adăpostul de Noapte pentru persoane vulnerabile NORD în parteneriat cu Direcţia de Asistenţă Socială a Primăriei Piteşti. A fost inițiatorul campaniilor ”Crăciunul într-o cutie de pantofi” și ”Iubirea se învață prin fapte bune”, campanii care anual au bucurat mii de copii vulnerabili prin cadourile oferite în preajma sărbătorilor.