Oana Pirneci

Blogul Asistentului Social

Stele mici, suflete mari

Cum mi-am petrecut ziua de 1 octombrie? Cu S., L. şi R., „doamna Cristina”, „doamna Claudia” şi cu întreaga echipă a Căminului pentru Persoane Vârstnice Amalia şi Şef Rabin dr. Moses Rosen. Se ocupau de ultimele detalii organizatorice când am ajuns eu. Nu le-am dat importanţă. Mă uitam doar la cât de eleganţi erau seniorii (căci aşa li se spune aici, nu vârstnici). Ei nu arătau a sărbătoare, erau sărbătoarea însăşi! Şi au început. Cu S. în frunte, pe acordurile piesei Trecea fanfara militară!, iar la cum cântau, chiar nu mă gândeam că nu erau fanfara! Aplauze puternice. S. a cerut „un si bemol sau un do major”. Urma Ionel, Ionelule!…şi bucuria lui S., „toată sala” cânta cu el! Apoi ne-a recitat L. Somnoroase păsărele care „se adună, se adună”. Şi nu vă mai spun de interpretarea grozavă a scheciului Costică , dormi?, în abordarea lui S. şi R. Spectacolul lor se cheamă Stele mici, suflete mari. Au fost grozavi, nu doar cei trei, ci întreg grupul  şi desigur, „doamnele”: Cristiana Popa şi Claudia Negoiu-Hălmăgean. Asistente sociale. Cu muuulte documente de întocmit, drumuri la instituţii publice sau private împreună cu sau pentru beneficiarii lor, dar care „fură” cât de mult timp pot pentru dimensiunea  terapeutică a intervenţiei lor.  De ce? Pentru că au vocaţie. Şi le „costă” destul vocaţia lor. Dar nu se poate altfel. Cel puţin ele nu ştiu altfel.

Toamna beneficiarilor lor are culori mai nuanţate. Poate şi din cauză că suferă de boli psihice. Dar pentru Cristiana şi Claudia afecţiunea lui S., L., R. ş.a. reprezintă o stare de fapt, nu o finalitate şi de aici începe intercunoaşterea autentică şi dezvoltarea relaţiei de încredere. Iar pentru cei din exterior, aşa cum eram eu, relaţia pare aproape palpabilă. Ar fi multe de spus, dar pentru că pe 1 a început şi anul universitar, vă doresc ca în anii studenţiei să vă cunoaşteţi şi să vă acceptaţi pe de-a-ntregul! O să auziţi vorbindu-se mult de empatie. Nu e o noţiune abstractă fabricată în laboratorul academic! Când vă veţi întâlni beneficiarii, priviţi OMUL şi apoi urmaţi linia teoriei şi aplicaţi-o astfel încât să le furnizaţi servicii de cea mai bună calitate! O să vi se pară firesc. Aşa spun şi Cristiana şi Claudia.

1 Comment

  1. Daniel Constantin

    08/10/2014 at 13:17

    Salut,

    Acum am avut și eu timp să citesc rubrica aceasta, care mi se pare cea mai interesantă, mereu mi-au plăcut discuțiile dintre cei care practică această meserie (mai ales dacă au și cunoștințele teoretice necesare). Acest articol m-a bucurat și pentru că am mai aflat și despre acțiunile începute de Claudia și Cristina. Legat de birocrație asta e… Era mai bine dacă se putea fura timp pentru birocrație și acțiunea de bază să fie intervenția. Salut faptul că acești oameni (beneficiarii acestor servicii) erau eleganți și se simțeau așa; e mai puțin importat cum le spunem: bătrâni, vârstnici sau pensionari (cred eu).

    Oana felicitări pentru cum ți-ai început cel de al șaptelea an universitar (dacă n-am greșit la adunare). Sunt încântat că ai ales să vezi și să trăiești o zi alături de niște oameni de la care ai ce să înveți.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

© 2018 Oana Pirneci

Theme by Anders NorenUp ↑